Tur Ghidat prin Timișoara – Capitală Europeană a Culturii

Amplasată în vestului României, Timișoara este un oraș cu o bogată istorie, cultură. Timișoara a fost nominalizată cu titlul de Capitală Europeană a Culturii.

Prin conferirea acestui titlu, se încurajează turismul durabil și se sprijină progresul urban prin influența puternică a culturii. În paralel, acest statut are efecte pozitive pe termen lung din punct de vedere cultural, social și economic, atât pentru orașele desemnate, cât și pentru zonele înconjurătoare. Cu acest prilej, în Timișoara se organizează multe evenimente culturale, cum ar Expoziția Brâncuși pe care am vizitat-o.

Dornici de a afla cât mai multe despre acest oraș, am optat pentru un tur ghidat. Ghidul nostru a fost Ludovic Satmari de la Timișoara City Tours.

Tur ghidat prin Timișoara. Ce poți vedea

Turul nostru a început de la Castelul Huniade, unde ne-am întâlnit cu Ludovic. Castelul Huniade sau cum i se mai zice Turnul Cetății este cea mai veche clădire din Timișoara și datează din 1307.

Castelul a fost martor la o multitudine de evenimente istorice, servind diverse scopuri de-a lungul anilor. Ridicat inițial ca fortăreață defensivă, s-a transformat ulterior într-o reședință regală și, uneori, chiar într-o închisoare.

În continuarea turului nostru, ne-am îndreptat către Piața Libertății, unde am fost introduși în fascinanta perioadă în care Timișoara era sub stăpânirea otomanilor și în scurta perioadă în care Banatul a constituit o țară separată.

Am aflat că Timișoara se află într-o zonă mlăștinoasă, astfel construirea orașului în trecut a fost o provocare. Inițial clădirile erau realizate din lemn și necesitau reparații constante, iar odată cu modernizarea, s-a decis acoperirea vechilor construcții pentru a da naștere „noului oraș”. Cu toate acestea, în centrul Timișoarei, s-au descoperit ruinele vechilor clădiri.

În Piața Libertății se găsea hamam-ul în perioada ocupației otomane. Hamam-ul reprezenta o baie turcească, locul în care localnicii se spălau. Interesant este faptul că înainte de ocupația otomană, obiceiul spălatului era destul de rar întâlnit în aceste regiuni. Sub dominația otomană, această practică a devenit obișnuință, iar oamenii se spălau la intervale regulate. Cu mențiunea că, conform obiceiurilor vremii, femeile și bărbații aveau program diferit pentru spălare. Hamam-ul nu era doar un loc de igienă, ci și un centru social, unde oamenii socializau.

Deși ruinele vechiului hamam din Timișoara nu au fost săpate, pavajul roșu a fost aranjat într-un mod care indică poziția pereților săi.

În Piața Libertății se află și alte monumente istorice care merită atenția. Luând în considerare ca Timișoara a fost numită Capitală Europeană a Culturii, a fost amplasat și acest semn.

Am ajuns și la Piața Sfântul Gheorghe, unde au fost descoperite ruinele Moscheii Centrale.

Tot în Piața Sfântul Gheorghe se află și clădirea primei bănci din Timișoara (Erste Temeswarer Sparkassa). Aceasta a fost construită în 1855, conform proiectelor arhitectului Karl May în stil eclectic istoricist, instituţia în sine exista din anul 1846.

Pe fațada clădirii se evidențiază repetarea unui simbol familiar în acea perioadă: stupul de albine — emblemă a bancherilor. Ludovic ne-a explicat semnificația stupilor de albine de pe clădire. Prin analogie, oamenii sunt comparați cu albinele care muncesc toată ziua și depun banii agonisiți la bancă, asemenea albinelor care aduc la stup ce au cules.

În timpul turului ghidat am aflat de unde au provenit niște expresii pe care mulți le folosim: putred de bogat și a bate în lemn.

Putred de bogat se referă la persoanele bogate, ale căror morminte erau amenajate în interiorul bisericilor, sub plăcile de piatră. Cred că ai observat că multe cimitire sunt situate în apropiere de biserici și acest lucru are o explicație. Există o credință populară creștină conform căreia la a doua venire a lui Isus pe pământ pentru a-i lua pe credincioși în Împărăția Cerurilor, oamenii înmormântați cât mai aproape de biserică ocupau un loc în prima linie în această călătorie spirituală.

Preoții și oamenii importanți puteau să își asigure locul în RAI, optând pentru varianta VIP. Cu alte cuvinte, cei bogați aveau posibilitatea să-și achiziționeze un loc de înmormântare direct în interiorul bisericilor. Aceasta este explicația pentru care în interiorul bisericilor, sub plăcile de piatră, sunt îngropați adesea oameni de importanță semnificativă. În biserici, nu se putea săpa adânc, astfel când începeau să se descompună, în biserică se simțea un miros neplăcut.

A bate în lemn provine dintr-o credință mai veche conform căreia cuvintele pe care le pronunțăm atrag energiile respective asupra celor care le-au exprimat. Prin urmare, atunci când spuneai ceva negativ, obiceiul de a bate în lemn apărea ca o modalitate de a „fixa” cuvintele, împiedicându-le să atragă energii negative.

Acest obicei a fost transmis în special de „calfele călătoare”, meșteri dornici să devină experți în diversele meșteșuguri ale epocii. Astfel, au luat naștere și „copacii de fier”, în care au fost bătute atâtea cuie încât nu se mai vedea lemnul.

În centru sunt amplasate câteva machete ale orașului pentru o bună orientare. Pare complicat să îți dai seama la început cum să o citești, dar ghidul nostru ne-a explicat care este șmecheria.

Când vezi o asemenea hartă și vrei să înțelegi unde te afli, te uiți cu atenție unde este cel mai lustruit loc. Explicația este simplă: locul este cel mai lustruit pentru că a fost cel mai des atins de oameni.

Ulterior, am ajuns și la Piața Unirii. Înconjurată de o serie de clădiri în stil baroc, colorate, piața emană un farmec atemporal.

Ghidul nostru ne-a transpus o imagine vie a trecutului orașului, iar mai jos poți vedea că îl ascultam cu drag.

Am aflat despre Monumentul Ciumei care comemorează încetarea epidemiei de ciumă care a devastat întreg Banatul în perioada 1731-1738. În timpul acestei epidemii, la Timișoara, au murit peste 1300 de oameni ca urmare a bolii.

Inițiatorul acestei statui a fost consilierul administrației locale Johann Anton Deschan von Hansen, a cărui soție a murit în timpul epidemiei. Acesta a pus piatra de fundație la data de 21 noiembrie 1740, iar întregul proces de instalare s-a desfășurat între anii 1755 și 1758.

Monumentul Ciumei este prezent în mai multe orașe ale lumii, cum ar fi: Viena (Austria), Košice (Slovacia), Kutná Hora (Cehia).

Pe lângă Monumentul Ciumei, am aflat informații și despre alte edificii remarcabile din Piața Unirii. Printre acestea se numără Catedrala Romano-Catolică și Biserica Sârbească, aflată chiar în fața celei dintâi. Un detaliu interesant este că aceasta din urmă este de rit ortodox, evitând astfel orice interferență în modul lor distinct de practicare a credinței. Este fascinant să constat că în Timișoara coexistă în armonie multiple culturi, fiecare având clădirile sale dedicate practicării credinței lor specifice.

În drum spre ultima destinație a turului nostru ghidat prin Timișoara, am observat această hartă veche a cetății și am făcut câteva poze.

Ultima noastră oprire a fost la Piața Victoriei, unde la fel ești fermecat de arhitectura frumoasă și istoria acelui loc.

Aici am făcut și o poză de grup,  în fața clădirii Operei Naționale Române din Timișoara.

Din păcate, nu am reușit să fim prezenți și la deschiderea Târgului de Crăciun. Am văzut decorațiunile din oraș, iar, spre seară, o parte dintre ele au fost aprinse.

Aceasta a fost experiența noastră în cadrul turului ghidat prin Timișoara. Îi mulțumesc și îi sunt recunoscătoare ghidului nostru, Ludovic Satmari pentru această experiență fascinantă.

Am optat pentru un tur clasic, însă există și variante alternative precum tururile gastronomice sau sesiunile de degustare a vinurilor locale. O altă opțiune intrigantă este un tur extins, care include și explorarea vechilor cartiere ale orașului: Fabric, Elisabetin și Iosefin. Abia aștept să revin în Timișoara și să explorez aceste trasee.

La final, exprim recunoștința față de colegii mei, Daniel Botea și Gabi Rădoi, de la care am împrumutat imaginile prezentate în acest articol.

Pentru poze, tind să-i mulțumesc pe colegii mei Daniel Botea și Gabi Rădoi.